Spital în Câmpulung

Până acum am fost destul de des la Spitalul Municipal, însă nu în calitate de pacient, ci în calitate de însoțitor (mama mea). Ieri am ajuns și eu la UPU în calitate de pacient, pt ca m-am trezit dimineața cu pareză facială. Experiența m-a lăsat cu dezamăgire profundă! După ce am fost înregistrată am fost pusă sa aștept. Personalul medical, cu mici excepții, te tratează cu spatele, la propriu. Fiind pe scaun, am obs ca as med a iesit din cabinet, fara a se uita stanga-dreapta si se uita pe niste hârtii cu spatele la mine. La un momenta dat se intoarce si pe un ton iritat imi spune "d-ra cu d-ta vorbesc, vin-o săsemnezi niste hârtii, nu auzi?!" Evident ca nu am auzit-o, fiind cu spatele si nici nu am dedus ca ar avea dialog cu mine. Medicul de gardă în acelasi mod a vorbit cu mine, fara a ma privi, fara a fi intors spre mine. 30 de secunde m-a privit, cat m-a consultat(m-a pus sa fluier si sa ma încrunt pt a vedea pareza). Cât timp am fost pe pat in cabinet, in timp ce medicul imi adresa întrebări, asistenta m-a pus sa las pieptul gol, fara a-mi spune de ce, nu toti pacienții cunosc protocoalele/investigațiile. Dupa ce mi-a montat si branula, vad asistenta ca imi injecteaza pe branula ceva medicament din seringa, intreb frumos ce anume mi-a administrat si nu am primit răspuns. Apoi observ ca mai diluează ceva medicament in seringa, apoi vine spre mine si din nou intreb ce imi administrează. Face o miscare cu capul spre medic si spune "d-na doctor!". Cand m-a dus spre salon pt a-mi pune perfuzie (am observat ca avea in mâna perfuzorul si sticluta de ser fiziologic, nu ca m-ar fi informat ca urmeaza sa imi puna perfuzie...), atunci mi-a spus ca mi-a administrat pe branula ceva vitamine. Avem dreptul ca pacienți să stim ce ni se face, ce urmează. Eu nu m-am plâns fiind totusi pe picioare, conștientă si coerentă. Însă m-a întristat ca am vazut oameni bătrâni, singuri si cu neputințe care erau tratati in acelasi mod, poate mai urât. Evident, mi-am adus aminte si de ultima data cand m-am prezentat cu mama la UPU, in urma cu vre o 3 ani, mama avand afectiuni cronice, cu AVC in antecedente, iar de garda a fost acelasi medic. Comportametul a fost același. La acel moment a certat si asistentul de pe ambulanță (mama fiind transportata cu ambulanta la UPU), că de ce a adus-o, TA este 16 si nu e urgență. Văzând ca cu mama nu se înțelege, m-a chemat pe mine sa mă certe, iar eu i-am raspuns calm si frumos ce anume m-a determinat să sun la salvare, nu era vorba doar de TA. Dupa ce i-am dat detaliile despre istoricul medical al mamei si tratamentul ce il urmează, mi-a spus ca o sa ii puna o perfuzie cu furosemid si apoi mergem acasă. Bineinteles ca nu asa s-a întâmplat....Fiind afara, iese brancardierul si ma intreaba daca si acasa mama pățește la fel. Intreb adica ce anume sa pățească? Imi zice: "pai are tensiunea oscilanta. In tim ce e la perfuzie cu furosemid, i-a crescut TA la 19!". Nu am apucat sa răspund ca a plecat....dupa multe ore de așteptare, iese medicul la mine si ma roagă să ii aduc de acasa haine si ce are nevoie ca o vor interna pt investigații suplimentare. Nici atunci nu mi s-a spus de ce, ce anume vor sa investigheze, in conditiile in care initial am fost certate ca ne-am prezentat la UPU. Comportamentul lor față de pacient este departe de satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale ale ființei umane. Ei te fac sa te simți prost ca ești bolnav, ca ai o problemă, uită ca ei sunt medici și ca pacientul nu deține cunoștințele lor. Am observat ca spitalul este în renovare, am văzut ca este destul de dotat, din păcate medicii și pers auxiliar nu sunt dotați cu omenie, empatie si profesionalism! (Cum am mai menționat, cu mici excepții).